În Biblie, spune că Moise când s-a urcat în muntele
Sinai
unde a primit poruncile de la
Dumnezeu, a văzut că un rug, un arbust ardea cu o flacără
diferită…
atunci când focul este dumnezeiesc, există ceva ce nu putem
percepe!
Nicolae N. Tomoniu
CODUL LUI ARTUR
SILVESTRI
Fragmente apărute în cartea
In memoriam „ARTUR SILVESTRI” – Mărturii tulburătoare
Editura CARPATHIA
2009, ISBN 978-973-7609-44-1
Clic download acest volum unde semnează nu mai puţin
de 61 scriitori, clerici, oameni de cultură.
CÂTEVA CUVINTE PENTRU DESLUŞIRE
Introducerea - cutumă
obligatorie a cărţilor lui Artur Silvestri - vine să clarifice
motivele opţiunii mele de a scrie o carte despre perceptul (codul) Artur
Silvestri. M-am decis să scriu o
carte şi nu un simplu articol întocmit din rânduri de
complezenţă emoţională prezente de regulă în
panegirice, pentru că, întâi de toate şi lucru simplu, viaţa mea
de „semănător” alături de Artur Silvestri, timp de douăzeci
de luni, nu poate fi cuprinsă într-un singur articol. Optez pentru
această formulă pentru că am fost unul din apropiaţii
ultimelor 20 de luni de viaţă ale lui Artur Silvestri şi de ce
n-aş spune-o, unul din privilegiaţii lui iar din această postură
am multe de spus cel puţin în privinţa lucrărilor sale recente.
O carte despre strategia
revigorării scrierilor literare în conceptul lui Artur Silvestri („codul
semănătorului” cum vom vedea mai târziu), este absolut necesară.
Într-un stat de drept sănătos, această strategie ar fi fost
demnă de o strategie naţională. Dar vai, România e acum
abulică iar strategia lui Artur Silvestri nu interesează pe nimeni
din cei care iau deciziile naţionale într-un domeniu ce ţine de
fiinţa noastră ca popor milenar! Tocmai din cauza asta trebuie
să ducem mai departe perceptul sămănătorist silvestrian, în
speranţa reînvierii spiritului naţional sănătos, a
revigorării scrierilor nepartizane şi nonconformiste, scrise din
pornirea tainică a unor suflete înflăcărate şi dornice de
cultură adevărată şi artă cu tendinţe estetice
primordiale, protocroniste, apărute încă din perioadele
elenistică şi romană.
Noi cei care am pus condeiul la clădirea acestei opere
monumentale a lui Artur Silvestri, ne revine sarcina de a o perpetua şi de
a o desăvârşi. Dar înainte de asta, prima preocupare a noastră,
în absenţa iniţiatorului, este de a o defini exact. Prin
mărturia noastră vie!
Ei bine, eu sunt una din acele
mărturii vii care, împins de propria-mi flacără tainică
şi „ezoterică”, trebuie să confirm obligatoriu că
viaţa de erudit a lui Artur Silvestri şi-a închinat-o pentru a pune
pe piedestalul potrivit „Fapta mare” şi „Omul mare”. Amândouă
răsărite sănătos şi natural din acceptarea
unanimă a acelei „fapte” şi a acelui „om”, nu de pseudoelita
postdecembristă auto aleasă ci de România profundă, tainică
şi nealterată. Pentru că adevărata „Faptă mare”
şi adevăratul „Om mare”, nu trebuie să apară ca astăzi
la comandă, prin diversiune şi
mijloace tehnice de manipulare a populaţiei ci prin puterea lor de
a intra ca valori originale, acceptate natural în spontanul maselor. Ele
trebuie să-şi facă loc în sufletul omului doar prin aceea
însuşire neştiută şi nevăzută pe care numai
România tainică şi profundă, în ansamblul ei o poate percepe.
(Vezi §4)
Artur Silvestri avea el însuşi
acel semn, aceea pecete, aceea însuşire neştiută şi
nevăzută născută firesc din postura lui de erudit,
adică de om care posedă cunoştinţe temeinice şi vaste
în urma unor studii îndelungate. Confirm că noi, ucenicii lui, l-am urmat
tacit, fără nici un fel de influenţare, doar prin simplul lui
exemplu de cărturar luminat, prin fapta sa bună făcută
pentru alţii.
Eu bănuiesc spre exemplu,
fără nici-o învăţătură primită dinadins de
la Artur Silvestri, (şi nici n-ar fi avut el vreme pentru asta!) că deşi fiecare individ posedă
înlăuntrul său aceea flacără dumnezeiască care poate
întreţine focul „rugului aprins” (Vezi §4), numai unele suflete care-l
aleg pe Dumnezeu drept călăuză o pot aprinde.
……….
CODUL SEMANATORULUI
Iată-l! Acesta este codul lui
secret: promovarea valorilor româneşti oriunde se vor naşte ele, în
Almăj, în Ceahlău, în Daia română, în Tărtăria, în
Târpeşti, la Celei sau Sohodol!
Iar codul lui Artur Silvestri are
criterii de alegere simple şi clare: ce tip de flacără arde în
acel patriot român care a făcut în viaţa lui o „Faptă
mare”? Arde acel patriot român ca un rug
de putregai sau ca un aprins foc viu?
„Codul lui Artur
Silvestri” este de fapt codul nostru al erudiţilor, al iubitorilor de
carte, al celor care nu trăim în această lume doar ca să „avem”
şi să ne etalăm în lume bogăţia. Ci din ceea ce am
câştigat citind, să dăm şi la alţii. Este „Codul
Semănătorului” aşa cum a fost văzut de Artur Silvestri la
„Meşter”, adică la moşul său Tit Simedrea ale cărui
cutume le-a preluat până la moarte.
Zice
Artur: „Meşterul“ ni se înfăţişează în felul unui „ierarh
iluminat“, îndrumător şi îndreptător şi animat de un energetism
de unicat, având o idee înaltă despre datorie şi voinţa
îndârjită de a realiza
misiunea ce i se hărăzise. Soarta lui se dedicase, în
câmp larg şi cercetări de adâncime, clarificării
de teme cu însemnătate în ogorul acestei
culturi şi deopotrivă „instruirii celor ce vin“ şi
sfătuirii „celor ce erau“; în totul, o imagine de Semănător
şi de magistru incontestabil, ale cărui „cunoştinţe“, cel puţin în momentul de faţă, nu pot fi
egalate de nimeni.[1]
………
Multe lucruri frumoase se află citindu-l pe Artur
Silvesti iar vălul enigmatic din jurul lui şi mai ales al operelor
sale, se destramă încet cu cât citeşti mai multe dintre ele.
Iar când vălul se va destrăma, vom descoperi
statuia lui Artur Silvestri aşezată pe piedestalul „Omului mare”.
Prof. Nicolae N. Tomoniu
Manager „Semănătorul”,
Tismana, Gorj.
Conversaţi cuminţi aici: pareri@tomoniu.ro